Nu găsesc explicație și nici sens în ceea cu ce ma okup în ultimul timp. Merg. Doar merg înainte fără să mă opresc. Timpul trece pe lângă mine. Eu parcă sunt undeva în afara timpului. Un spațiu sumbru, uscat, și întunecos.
Mă gândesc ce sunt eu....cine sunt... dacă știe cineva de mine. De mine...un eu pe care nimeni nu l-a întâlnit. Eul meu adevărat. Căci simt că îmi pierd din esență, mă evapor, mă descompun...și nu mai rămâne nimic..decât cenușă. Cenușa care cu toții o acceptă. Doar fiind cenușă pot rămâne printre ei. Doar atunci mă vor considera de-ai lor. Deși știu...în adâncul meu...sunt o sclipire care încă nu e pregătită să lumineze acel colț de întuneric.
Visez la un strop de lumină care mă va trezi....... visez la o dimineață care îmi promite doar atât: "astazi poți fi tu."
cu toate ca ma bucur ca ai revenit la uitatul blog) nu ma prea bucura cu ce ai revenit...doar spune cum iti pot lumina ziua:) sunt la dispozitia ta;)
RăspundețiȘtergere