Cioburi

Plec spre tine, om drag și încăpățânat. Vin cu sufletul meu deschis la tine ca să-l bandajăm împreună pe al tău.
Căci așa cum spuneam acum ceva vreme, o prietenie nu înseamnă un număr de ani petrecuți împreună, ci prezența și sprijinul pe care ești dispus să îl oferi atunci când celălalt are nevoie.
Mă primești?
 Dacă nu, eu oricum te aștept…

Inspirație din eșec

Astăzi, adică ieri, a fost o zi specială. Cel puțin, o persoană se aștepta să fie. Deși a plouat și timpul a făcut tot posibilul să-mi strice dispoziția, totul avea să fie perfect.
O zi irosită în pat, la televizor , cu mici pauze în care încercam să citesc câteva rânduri dintr-o carte, ce mă teleportau în alte lumi. Lumi perfecte. Lumi unde monotonia nu există și noi, oamenii, nu uităm. Nu reușim să uităm pentru că suntem tot timpul alături. Nu există nimic mai prețios decât relațiile ce se înfiripă între noi.  Lumi în care serviciul, mașina, și  alte preocupări banale nu își au locul.

O seară plăcută, în compania unor persoane deosebite ce emană energie pozitivă. Multe emoții, vântul necruțător ce îmi flutură părul și îmi îngheață urechile.

Astăzi, am fost egoistă. M-am gândit la propria persoană și am uitat...da..am uitat..și asta nu mă lasă să adorm. Există o singură dată din an, când te simti cu adevărat special, doar o zi. Anume astăzi, e ziua când un omuleț, la care țin mult, a împlinit 15 ani. O vârstă frumoasă, tumultoasă. Una în care te zbuciumi între a dori și a trebui. Ce poate fi mai important pentru un omagiat să i se ofere un sincer la mulți ani și un zâmbet?
Nimic.

Astăzi, adică ieri... am învățat că noi, ne ocupăm timpul cu mărunțișuri, cu probleme cotidiene, ce ne îndepărtează de omuleții dragi. Fiți preocupați, lucrați, învățați, dormiți...trăiți! Însă niciodată să nu uitați...

La multi ani, frățioare.

Nud

Într-o zi am să pășesc nud pe stradă
să mă privesc în oglinda societății,
Poate atunci voi dispare din vizorul ei.
 Am să respir liber
și regulat.
fără să mă ciocnesc de cioburi,
de resturi nisipoase.

Soarele o să-mi șerpuiască umbra
formelor fine,
părului dezordonat.
Ochii o să sclipească,
o să reflecte întreaga lume
ce se clatină pe un fir de păianjen.

Într-o zi am să pășesc nud în stradă
Să sparg oglinda-n rămășițe
răspândite până în ultimul colț întunecos.
Să dau frâu pisicilor negre
să le  risipească pretutindeni,
până în nemărginire.
într-un sfârșit.

        E. R.

Ploua cu fulgi

Finally.... a ajuns si la noi ninsoarea. De dupa-amiaza tot ninge si se asterne zapada pe strazi si pe copaci. Maine dimineata abia astept sa ies sa respir aerul aspru al iernii si sa-i admir frumusetea.  Mi'a fost dor de fulgii pe nasul, prin parul  si genele mele, de bulgarii de nea ce zboara prin curtea scolii, de toata atmosfera de IARNA. Abia astept sa fac ingerasi si omuleti de zapada......sania sta pregatita in garaj.
  Seara orasul o sa fie ca in povesti, cu strazile luminate de luna si de zapada.

   

Felicitari cu prima ninsoare adevarata!  

Strop de lumină

Mă sufoc. Ma simt de parcă cerul s-ar fi prabușit asupra  mea. 

Nu găsesc explicație și nici sens în ceea cu ce ma okup în ultimul timp. Merg. Doar merg înainte fără să mă opresc. Timpul trece pe lângă mine. Eu parcă sunt undeva în afara timpului. Un spațiu sumbru, uscat, și întunecos. 

Mă gândesc ce sunt eu....cine sunt... dacă știe cineva de mine. De mine...un eu pe care nimeni nu l-a întâlnit. Eul meu adevărat. Căci simt că îmi pierd din esență, mă evapor, mă descompun...și nu mai rămâne nimic..decât cenușă. Cenușa care cu toții o acceptă. Doar fiind cenușă pot rămâne printre ei. Doar atunci mă vor considera de-ai lor. Deși știu...în adâncul meu...sunt o sclipire care încă nu e pregătită să lumineze acel colț de întuneric. 

     Visez la un strop de lumină care mă va trezi....... visez la o dimineață care îmi promite doar atât: "astazi poți fi tu."  

Rază de Soare

         Aud râsete.... Cineva mă anunţă că  afară ninge. Mă scol din pat, îmi iau ciupicii mei moi cu faţă de iepuraş şi merg să deschid uşa de la intrare. Un aer de prospeţime îmi loveşte obrazul. Sunt fericită...  ating zăpada... simt kum mi se topeşte un fulg pe geană. El mă îmbraţişează din spate şi îmi zice că tot asta e pentru mine.. de parcă ar influenţa kumva căderea fulgilor. Vocea care mă vrăjeşte nu încetează a-mi spune cît de frumoasă sînt.. . şi că ar face totul pentru mine...
      Mă intorc şi îi zîmbesc... nu pot scoate un cuvânt... pentru că acum cuvintele nu pot reda  ceea ce simt...îmi sărută mâna şi îmi zice că mă aşteaptă la intrare...are o supriză pentru mine.

                               Merg să mă schimb. Mă imbrac.. nu mă machiez..nu cred că mai contează acum..doar îmi strîng părul foarte lejer,  îmi iau geaca.... şi aud glasul lui tata... e 7 diminteaţă... hai scoală tre să mergi la şcoală.                                                                                                                                                                                  Mdaa... a fost doar un vis...unul departe de realitate.

Rutină

Aud un glas... Deschid ochii şi realizez că e deja dimineaţă. 5 ore dormite sigur nu au fost suficiente să mă odihnesc. În cepe o nouă zi. Privesc spre fereastră şi nu văd decît umezeală..... decît aşa iarnă mai bine sa vină primăvara...  îmi place să admir zăpada, fulgii... noaptea să fie luminată de zăpadă... anul acesta nu cred că voi avea parte de aşa ceva.

    O nouă zi.... în care ştiu ce urmează... şcoală, dans, acasă. Aceiaşi oameni, aceleaşi replici tâmpite fără nici un haz, aceiaşi paşi grăbiţi şi indiferenţă. Cum poţi fi atît de nepăsător? Niciodată nu am primit nici un raspuns concret la întrebarea asta.

   Nu mi-am făcut temele complet. Am vorbit cu el pînă la ora 2. Nu îl ascultam ce zicea... îi ascultam doar glasul care mă relaxează şi mă detaşează de viaţa obscură de după fereastră.  Acum mă gîndesc dacă a meritat...şi îmi dau seama că puteam rezerva ceva timp...măcar cît de puţin sa fac tema. Dacă, dacă aş fi făcut ceea, dacă aş fi făcut altceva...


                                .întotdeauna mă întreb ce ar fi fost DACĂ...