Inspirație din eșec

Astăzi, adică ieri, a fost o zi specială. Cel puțin, o persoană se aștepta să fie. Deși a plouat și timpul a făcut tot posibilul să-mi strice dispoziția, totul avea să fie perfect.
O zi irosită în pat, la televizor , cu mici pauze în care încercam să citesc câteva rânduri dintr-o carte, ce mă teleportau în alte lumi. Lumi perfecte. Lumi unde monotonia nu există și noi, oamenii, nu uităm. Nu reușim să uităm pentru că suntem tot timpul alături. Nu există nimic mai prețios decât relațiile ce se înfiripă între noi.  Lumi în care serviciul, mașina, și  alte preocupări banale nu își au locul.

O seară plăcută, în compania unor persoane deosebite ce emană energie pozitivă. Multe emoții, vântul necruțător ce îmi flutură părul și îmi îngheață urechile.

Astăzi, am fost egoistă. M-am gândit la propria persoană și am uitat...da..am uitat..și asta nu mă lasă să adorm. Există o singură dată din an, când te simti cu adevărat special, doar o zi. Anume astăzi, e ziua când un omuleț, la care țin mult, a împlinit 15 ani. O vârstă frumoasă, tumultoasă. Una în care te zbuciumi între a dori și a trebui. Ce poate fi mai important pentru un omagiat să i se ofere un sincer la mulți ani și un zâmbet?
Nimic.

Astăzi, adică ieri... am învățat că noi, ne ocupăm timpul cu mărunțișuri, cu probleme cotidiene, ce ne îndepărtează de omuleții dragi. Fiți preocupați, lucrați, învățați, dormiți...trăiți! Însă niciodată să nu uitați...

La multi ani, frățioare.