să mă privesc în oglinda societății,
Poate atunci voi dispare din vizorul ei.
Am să respir liber
și regulat.
fără să mă ciocnesc de cioburi,
de resturi nisipoase.
Soarele o să-mi șerpuiască umbra
formelor fine,
părului dezordonat.
Ochii o să sclipească,
o să reflecte întreaga lume
ce se clatină pe un fir de păianjen.
Într-o zi am să pășesc nud în stradă
Să sparg oglinda-n rămășițe
răspândite până în ultimul colț întunecos.
Să dau frâu pisicilor negre
să le risipească pretutindeni,
până în nemărginire.
într-un sfârșit.
E. R.
