Rază de Soare

         Aud râsete.... Cineva mă anunţă că  afară ninge. Mă scol din pat, îmi iau ciupicii mei moi cu faţă de iepuraş şi merg să deschid uşa de la intrare. Un aer de prospeţime îmi loveşte obrazul. Sunt fericită...  ating zăpada... simt kum mi se topeşte un fulg pe geană. El mă îmbraţişează din spate şi îmi zice că tot asta e pentru mine.. de parcă ar influenţa kumva căderea fulgilor. Vocea care mă vrăjeşte nu încetează a-mi spune cît de frumoasă sînt.. . şi că ar face totul pentru mine...
      Mă intorc şi îi zîmbesc... nu pot scoate un cuvânt... pentru că acum cuvintele nu pot reda  ceea ce simt...îmi sărută mâna şi îmi zice că mă aşteaptă la intrare...are o supriză pentru mine.

                               Merg să mă schimb. Mă imbrac.. nu mă machiez..nu cred că mai contează acum..doar îmi strîng părul foarte lejer,  îmi iau geaca.... şi aud glasul lui tata... e 7 diminteaţă... hai scoală tre să mergi la şcoală.                                                                                                                                                                                  Mdaa... a fost doar un vis...unul departe de realitate.

Rutină

Aud un glas... Deschid ochii şi realizez că e deja dimineaţă. 5 ore dormite sigur nu au fost suficiente să mă odihnesc. În cepe o nouă zi. Privesc spre fereastră şi nu văd decît umezeală..... decît aşa iarnă mai bine sa vină primăvara...  îmi place să admir zăpada, fulgii... noaptea să fie luminată de zăpadă... anul acesta nu cred că voi avea parte de aşa ceva.

    O nouă zi.... în care ştiu ce urmează... şcoală, dans, acasă. Aceiaşi oameni, aceleaşi replici tâmpite fără nici un haz, aceiaşi paşi grăbiţi şi indiferenţă. Cum poţi fi atît de nepăsător? Niciodată nu am primit nici un raspuns concret la întrebarea asta.

   Nu mi-am făcut temele complet. Am vorbit cu el pînă la ora 2. Nu îl ascultam ce zicea... îi ascultam doar glasul care mă relaxează şi mă detaşează de viaţa obscură de după fereastră.  Acum mă gîndesc dacă a meritat...şi îmi dau seama că puteam rezerva ceva timp...măcar cît de puţin sa fac tema. Dacă, dacă aş fi făcut ceea, dacă aş fi făcut altceva...


                                .întotdeauna mă întreb ce ar fi fost DACĂ...
   

Început

       Citieam ieri nişte opinii ale unor persoane şi mă gindeam de ce să nu încerc fac un blog. Să-mi dezlănţui toate emoţiile şi părerile( pe care nu am curajul să le fac publice). Păi... sper să meargă. Şi dacă e sa am un cititor atunci îi urez bun venit. =))
 

            P.S. Merg pe stradă... nimic deosebit. Umed, noroi şi paşi grăbiţi.  Aceeaşi senzaţie de plictiseală durează de cîteva zile. Timpul umed de               zăpadă topită mă omoară. Nu am chef de nimic.. îmi este absolut paralel ceea ce fac alţii şi eu ma gîndesc doar la somn...Da, sînt foarte somnolentă cînd plouă sau e umed afară.