Aud râsete.... Cineva mă anunţă că afară ninge. Mă scol din pat, îmi iau ciupicii mei moi cu faţă de iepuraş şi merg să deschid uşa de la intrare. Un aer de prospeţime îmi loveşte obrazul. Sunt fericită... ating zăpada... simt kum mi se topeşte un fulg pe geană. El mă îmbraţişează din spate şi îmi zice că tot asta e pentru mine.. de parcă ar influenţa kumva căderea fulgilor. Vocea care mă vrăjeşte nu încetează a-mi spune cît de frumoasă sînt.. . şi că ar face totul pentru mine...
Mă intorc şi îi zîmbesc... nu pot scoate un cuvânt... pentru că acum cuvintele nu pot reda ceea ce simt...îmi sărută mâna şi îmi zice că mă aşteaptă la intrare...are o supriză pentru mine.
Merg să mă schimb. Mă imbrac.. nu mă machiez..nu cred că mai contează acum..doar îmi strîng părul foarte lejer, îmi iau geaca.... şi aud glasul lui tata... e 7 diminteaţă... hai scoală tre să mergi la şcoală. Mdaa... a fost doar un vis...unul departe de realitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu