Aud un glas... Deschid ochii şi realizez că e deja dimineaţă. 5 ore dormite sigur nu au fost suficiente să mă odihnesc. În cepe o nouă zi. Privesc spre fereastră şi nu văd decît umezeală..... decît aşa iarnă mai bine sa vină primăvara... îmi place să admir zăpada, fulgii... noaptea să fie luminată de zăpadă... anul acesta nu cred că voi avea parte de aşa ceva.
O nouă zi.... în care ştiu ce urmează... şcoală, dans, acasă. Aceiaşi oameni, aceleaşi replici tâmpite fără nici un haz, aceiaşi paşi grăbiţi şi indiferenţă. Cum poţi fi atît de nepăsător? Niciodată nu am primit nici un raspuns concret la întrebarea asta.
Nu mi-am făcut temele complet. Am vorbit cu el pînă la ora 2. Nu îl ascultam ce zicea... îi ascultam doar glasul care mă relaxează şi mă detaşează de viaţa obscură de după fereastră. Acum mă gîndesc dacă a meritat...şi îmi dau seama că puteam rezerva ceva timp...măcar cît de puţin sa fac tema. Dacă, dacă aş fi făcut ceea, dacă aş fi făcut altceva...
.întotdeauna mă întreb ce ar fi fost DACĂ...
Nu exista timp peentru regrete..Intrebarea asta"daca..?'..mai rau ne amaraste viata..
RăspundețiȘtergere